„Nimeni nu ar fi trebuit să fie surprins dacă negocierile Brexit, lansate săptămâna aceasta, ar fi început cu o capitulare imediată a Guvernului Marii Britanii privind subiectele aflate pe agendă. Ministrul britanic pentru Brexit, David Davis, s-a lăudat în recenta campanie electorală că refuzul Uniunii Europene de a discuta despre un eventual acord comercial până nu vor apărea progrese suficiente privind rezolvarea obligațiilor bugetare restante ale Marii Britanii și privind drepturile cetățenilor europeni și britanici ar amâna «lupta până în vară». Acest lucru s-a dovedit a fi o laudă gratuită, dat fiind că Marea Britanie are nevoie mult mai mult decât UE de un viitor acord comercial. Chiar și acum, când lipsa de influență a Marii Britanii s-a arătat clar, există în continuare o doză de lipsă de realism în legătură cu o mare parte a dezbaterii pe tema Brexit”, explică Simon Nixon, editorialist The Wall Street Journal, într-un articol cu titlul „Marea Britanie crede încă în fanteziile despre Brexit. Guvernul Theresa May are mult mai puțină influență în negocieri decât este dispus să recunoască”.
„Una dintre fanteziile care nu dispar este ideea că Uniunea Europeană ar putea fi convinsă în vreun fel să accepte concesii asupra principiului circulației cetățenilor, permițând astfel Marii Britanii să limiteze imigrația din spațiul UE și acceptând accesul țării la piața comunitară. Ideea a apărut în încercarea eșuată a Guvernului David Cameron de a rescrie regulile libertății de circulație înaintea referendumului pe tema Brexit. A reapărut săptămâna aceasta, în noua campanie, lansată de 50 de politicieni laburiști, pentru rămânerea Marii Britanii într-o «piață unică reformată». Cu toate acestea, ar trebui să fie evident că liderii UE nu doresc în niciun fel să erodeze conceptul libertății de circulație, un aspect recunoscut chiar și de premierul Theresa May”, subliniază WSJ, explicând că într-adevăr există preocupări privind imigrația în multe state UE, dar acestea sunt asociate extracomunitarilor.
„Este adevărat și că unele țări ar vrea reformarea regulilor privind accesul la servicii sociale. Dar nicio altă țară nu are nevralgia Marii Britanii privind principiul circulației persoanelor, care, în general, este considerat prețul necesar pentru libera circulație a locurilor de muncă. În momentul înființării pieței unice a serviciilor financiare, în anii 1990, zeci de mii de locuri de muncă au fost transferate la Londra de la Paris, Milano și Frankfurt, creându-se în schimb sute de mii de posturi în alte sectoare. În prezent, Marea Britanie găzduiește milioane de locuri de muncă europene (…)”, amintește WSJ.
„O altă fantezie este că Marea Britanie ar putea obține un Brexit «flexibil» prin aderarea la Spațiul Economic European, alăturându-se Norvegiei, Islandei și Lichtensteinului. La nivel superficial, acest lucru ar menține Marea Britanie în piața comunitară, dar nu ar putea funcționa niciodată pe termen lung. Nu doar că ar necesita ca Marea Britanie să accepte libertatea circulației persoanelor, ci ar și obliga țara că devină una care primește pasiv reglementări, în loc de a participa la elaborarea acestora”, argumentează The Wall Street Journal.